De la Portal semantic Pagini Favorite

Cuprins 1 Ziua cea mare – pas cu pas 2 Nu uita să iei la primărie: 3 Reguli impuse în cadrul bisericii Romano-Catolice: 4 Nu uita să iei la biserică:

Ziua cea mare – pas cu pas

În ziua nunţii sunt diverse obiceiuri care diferă de la o zonă la alta. Astăzi nu se respectă toate obiceiurile, dar totuşi vom trece în listă toţi paşii ce trebuiesc urmaţi.

Momentele principale sunt:

• Acasă;
• La Starea civilă;
• La Biserică;
• La restaurant;
• Dimineaţa acasă.

Bradul – În dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata “imbelsugata” a viitoarei familii.

Bărbieritul mirelui – Un prieten apropiat al mirelui il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta.

Gătitul miresei – Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. Tot acum lautarul canta o melodie specifica (Ia-ti mireasa ziua buna) ce semnifica plecarea din casa parinteasca si intemeierea unui nou camin.

Hora miresei – Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei – Naşa comandă si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu – trandafiri, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea.

Ofiţerul stării civile, întreabă cuplul “De bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie pe …”. Iar cuplul trebuie să răspundă “DA”. După ce cuplul semnează în Registrul stării civile, cei doi sunt declaraţi soţ şi soţie. La această oficiere este obligatorie prezenţa martorilor, care joacă un rol formal şi îşi pun semnătura alături de cea a tinerilor căsătoriţi. Nu există o regulă ca martorii să fie tot naşii, deci pot fi persoane cunoscute, prieteni sau rude.

• • La cununia civilă mireasa se poate îmbrăca într-o rochie scurtă sau lungă;
• Se poartă şi un deux piece elegant cu o coafură asortată;
• dacă cununia religioasă este în aceeaşi zi, fetele se pot îmbraca direct în rochia de mireasă;
• Se înţelege că mirele îşi va asorta costumul la ţinuta miresei;

Nu uita să iei la primărie:

• • Cărţile de identitate;
• Doi martori + cărţile lor de identitate;
• Pişcoturi sau prăjituri;
• Şampanie şi pahare pentru tratarea invitaţilor după oficiere;
• Fotograf (aceste fotografii vor rămâne mărturie peste vreme);

În biserică, intră mai întâi d-ra şi cavalerul de onoare cu lumânările, apoi mireasa este “condusă” spre Sfântul altar de naş -mireasa trebuie să meargă în partea stângă a naşului. În spate vine mirele la braţ cu naşa – mirele va sta la dreapta naşei . În spatele lor socrii mari şi mici, apoi întregul alai. Lumânările de cununie, aduse în biserică de către domnişoara şi cavalerul de onoare, sunt date naşilor, care le ţin aprinse pe parcursul ceremoniei. În faţa Sfântului altar, mireasa este încredinţată mirelui, în prezenţa naşilor care devin garanţi şi veghetori la fericirea celor doi miri. În faţa mesei împodobite din biserică ordinea de aşezare este următoarea: d-ra de onoare, naşa, mireasa, mirele, naşul, cavalerul de onoare. Tinerilor li se aşează sub picioare un covor nou, iar sub covor se pun bani. În unele zone ale ţării, se aşează pe umerii celor doi miri o bucată de material dăruit de naşi, numit sovon. Începe ceremonia Logodnei, apoi a Cununiei, una dintre cele mai măiestoase şi mai cuprinzătoare ceremonii din Biserica Ortodoxă.

Verighetele sunt puse pe mâna dreaptă a fiecăruia dintre miri de către preotul slujitor, împreună cu naşul, respectiv naşa. La sfârşitul slujbei, mirii schimbă verighetele între ei.

Ieşirea din biserica se face în următoarea ordine: cavalerul şi d-ra de onoare cu lumânările, mirele şi mireasa, naşii şi părinţii. La ieşirea din biserica se aşează o galeată cu apă şi busuioc în care naşul trebuie să pună bani, iar nuntaşi vor forma un pod de flori şi vor arunca cu orez şi grâu. Reguli ce trebuiesc respectate la biserică

Ca şi regulă pentru oficierea cununiei religioase în cadrul Bisericii Ortodoxe, cei doi miri trebuie să nu fie rude până la gradul VII şi să nu fie încuscriţi.

Înainte cu o săptămână sau două de nuntă mirii trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească la preoţii duhovnici. Pentru a doua căsătorie nu există restricţii.

Pentru religii diferite se trece la religia unuia dintre soţi sau se oficializează ceremonia în ambele biserici. Pentru mai multe detalii întrebaţi preotul de la biserica unde urmează să vă căsătoriţi.

Dacă există mai multe perechi de naşi, este necesară câte o pereche de lumânări de fiecare.

Ca şi condiţie pentru a-i cununa, naşii trebuie să fie de credinţă ortodoxă şi să fie cununaţi ortodox la biserică. Trebuie să reprezinte un bun exemplu moral pentru fini.

În cadrul bisericii Greco-Catolice trebuie să se respecte următoarele:

• • cei doi miri trebuie să meargă la preot, care le va face o pregătire şi catehizare;
• ambii miri să fie creştini botezaţi. În cazul în care unul nu este catolic trebuie să işi ia angajamentul că nu va face nimic pentru a-şi împiedica partenerul de a frecventa religia sa;
• dacă unul dintre ei nu este catolic trebuie să-şi ia angajamentul că cel puţin un copil să fie botezat catolic;
• biserica catolică nu prea acceptă să casatoreasca tinerii divortati decat daca au fost inselati de partener in prima casatorie sau daca partenerul nu a putut avea copii;
• spre deosebire de biserica Ortodoxa se accepta nasi de alta religie

Reguli impuse în cadrul bisericii Romano-Catolice:

• • biserica romano-catolica accepta casatoriile mixte;
• mirii trebuie sa vina la preot cu trei luni inainte de casatorie pentru consiliere maritala ;
• in general nu se accepta divorturile;
• cel putin unul dintre nasi trebuie sa fie catolic;
• nu se percepe taxa de cununie

Biserica Baptistă cere ca viitorii miri să-şi fi păstrat castitatea până la căsătorie şi nu se acceptă căsătorii mixte decât în cadrul culturilor neoprotestante. Daca unul din miri nu este protestant trebuie să se boteze.

Nu se percepe taxa de cununie şi nu există conceptul de naşi.

Nu uita să iei la biserică:

•  Certificatul de căsătorie;
• Verighetele;
• O sticlă de vin alb sau roşu;
• Câteva pişcoturi;
• Un cozonac(opţional);
• Lumânările;
• Bomboane pentru servit invitaţii

Primul dans – mireasa şi mirele singuri – este urmat de dansul miresei cu tatăl mirelui şi mirele cu mama miresei, urmând apoi începerea petrecerii. Melodia pentru primul dans poate fi una clasica (vals) sau melodia preferată a cuplului.

Înainte de a servi masa, naşul poate propune un toast în cinstea noilor căsătoriţi. Dacă doresc, mirii pot răspunde acestui toast prin mulţumiri aduse invitaţilor pentru participare.

Furtul miresei - furtul miresei este probabil cel mai răspândit obicei tradiţional românesc. Înainte de miezul nopţii, dar nu înainte de a veni toţi invitaţii, un grup de nuntaşi pun la cale furtul miresei, profitând de neatenţia mirelui şi a naţilor. De obicei, “hoţii” o duc pe mireasă într-un club, o discotecă sau un loc în aer liber. De recomandat, mireasa să nu lipsească prea mult de la restaurant, riscând ca nuntaşii să se plictisească în lipsa personajului principal al serii. La întoarcere, “hoţii” aduc pantoful miresei sau altă dovadă pentru a demonstra mirelui că într-adevăr mireasa este la ei. Pentru a o aduce înapoi, se cere o răscumparare. Aceasta poate fi plătită în sticle de băutură, mici atenţii sau chiar îndeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerată a fi în grija naşului până la miezul nopţii, şi a mirelui după această oră. De aceea, dacă furtul are loc până în ora 12, naşul este cel care plăteşte răscumpărarea, iar după această oră mirele este cel responsabil.

Dansul găinii – O gaina gatita, impodobita cu flori, o bancnota si diferite ornamente in functie de regiune este oferita nasului in schimbul unei sume de bani, ceea ce simbolizeaza petirea fetei de catre nas pentru mire.

Colacii şi Dansul prosoapelor – doi colaci, aşezaţi pe platouri acoperite cu prosoape, vor fi dansaţi în faţa naşilor de către cavalerul şi domnişoara de onoare. pe fundalul melodiei de la dansul găinii. După dansul colacilor, invitaţii pregătesc darul pentru miri.

Cadourile –mirii şi naşii vor face schimb de cadouri, apoi nuntaşi vor înmăna darurile mirilor.

Tăierea tortului – mireasa, împreună cu mirele vor tăia prima porţie din tort. După care vor tăia câte o felie şi îi vor servi pe naşi.

Aruncarea buchetului – toate femeile necăsătorite sunt chemate pe ringul de dans pentru a avea şansa de a prinde buchetul miresei. Tradiţia spune că cea care prinde buchetul va fi următoarea care se va căsători.

Aruncarea jartierei – mirele scoate jartiera de pe piciorul miresei şi o aruncă spre burlaci. Cel care o prinde se spune ca va fi următorul care se va însura. Bărbatul care a prins jartiera o pune pe piciorul fetei care a prins buchetul şi deschid următorul dans.

Legatul miresei – aproape de sfârşitul nunţii, naşa scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune o eşarfa (batic) sau o pălărie. Voalul miresei se pune ori pe capul unei fete necăsătorite, care se spune că va fi următoarea care se va căsători, ori se va pune pe capul domnişoarei de onoare.

Plecarea mirilor – este un obicei rar intalnit la noi. Mirii pleaca de la petrecere intr-o masina de care au fost legate cutii goale, clopotei sau alte obiecte metalice care fac zgomot (potrivit credintei orientale, zgomotele puternice alunga spiritele rele). Jocurile de artificii sunt cai moderne de implinire a acestor obiceiuri.

Ciorba de potroace – după o noapte întreagă de băut şi dănţuit, nuntaşii au nevoie de o ciorbiţă fierbinte pentru a se drege. Astfel, se adună la miri acasă (sau la unii dintre socrii), unde continuă petrecerea de a doua zi, denumita şi `ciorba de potroace`. La această petrecere sunt invitaţi numai rudele sau prietenii extrem de apropiaţi, fiind de regulă un prilej de a schimba impresii despre nuntă şi a îi felicita încă o dată pe miri. mai mult^[1]