De la Portal semantic Pagini Favorite

Traditii si obiceiuri de nunta in Algeria

Visul de a deveni mireasa, la tinerele algerine incepe din copilarie. Conceptul de casatorie si ritualul casatoriei este inoculat copiilor atat de catre familie cat si de catre societate o realitate valabila cam in toate culturile. Peste tot in lume, copii sunt tentati sa imite viata de familie a parintilor facandu-si din carton casuta lor, ori amenajandu-si un camin in curte sau intr-un colt al camerei.

Algeria este o tara preponderent musulmana si la fel ca in toate tarile musulmane si aici religia impune un profund respect. Societatea se bazeaza pe religie si pe obiceiuri ce au acceptul religiei. Lucrul cel mai important pentru musulmani este acela de a fi demni in fata lui Dumnezeu. Casatoria este mai degraba un semn de maturitate decat o proba a abilitatilor sexuale si asta pentru ca ea nu poate exista fara responsabilitate si autocontrol.

Coranul

cartea sfanta a Islamului arata clar ca mariajul este un act ce se desfasoara intre un barbat si o femeie, care se bazeaza pe dragoste si intelegere. In comformitate cu cele scrise in Coran, femeia nu poate fi obligata sa se casatoreasca fara consimtamantul acesteia, chiar daca parintii au un cuvant greu de spus in ceea ce priveste viitorul sot. Desigur, tinerele au mereu un ideal despre viitorul mire si au o viziune proprie asupra viitorului, insa parintii sunt mai pragmatici si mai aproape de realitate. In topul calitatilor pe care tebuie sa le aiba o viitoare mireasa figureaza: respectabilitatea, cinstea, corectitudinea, buna educatie si provenienta dintr-o familie buna.

De cele mai multe ori atunci cand un baiat intentioneaza sa ceara in casatorie o fata, mai intai isi anunta mama spunandu-i ca iubeste o fata. Mama se va interesa in scurt timp de familia fetei intrebandu-i pe vecinii aceteia. Daca parintii baiatului sunt multumiti de familia fetei, acestia le va fae o vizita in cadrul careia vor cere mana fetei pentru baiatul lor. Acceptul va veni numai dupa incuviintarea fetei. Daca aceasta isi va da consimtamantul, parintii ei si-l vor da la randul lor. Tot cu aceasta ocazie parintii vor fixa data la care cei doi vor merge la moschee, data ce marcheaza inceputul logodnei. In cadrul ceremoniei de la moschee inamul le va explica celor doi, calea ce trebuie sa o urmeze pentru a respecta codul si morala Islamului.

Perioda logodnei este una aglomerata, cu multe pregatiri. In cazul fetei pregatirea nuntii incepe cu mult inainte, atunci cand mama fetei incepe sa vorbeasca cu aceasta despre casatorie, si despre datoriile fata de sot si familie, pe care urmeaza sa le indeplineasca. In aceasta perioada, mireasa este ocupata cu cumparaturile. Insotita de parinti aceasta cumpara hainele de mireasa, aur, obiecte de bucatarie, lana pentru confectionarea saltelei pentru mire si multe alte lucruri de care mireasa va avea nevoie in noul camin.

Toate acestea, in araba se cheama “shurah”.

Tot mireasa se ocupa de lista persoanelor ce urmeaza sa prepare bucatele si de lista de invitati. In toata aceasta peioada, inafara de achizitionarea costumului de mire, mirele nu prea are multe sarcini. Mirele mai cumpara cadouri pentru mireasa si mama ei in semn de respect pentru mireasa si familia acesteia.
Pentru arabi, casatoria este un lucru foarte serios iar drepturile si responsabilitatile celor doi soti sunt clar

definite acestia drepturi egale. Sotului i se cere sa se ingrijeasca de suportul financiar si de protectia caminului, dar fara sa aiba un comportament dictatorial. Sotiei i se cere sa se ocupe de aducatia copiilor si sa aiba grija de bunul mers al copiilor in casa.

Islamul

subliniaza importanta reciprocitatii in familie pentru ca aceasta da un caracter de stabilitate familiei. Inainte de casatorie tinerii trebuie sa se cunoasca, sa faca schimb de idei si sa cumpere impreuna bunuri pentru noul camin.

Cheltuielile mari de nunta constituie un prilej de mandrie pentru cele doua familii si acestea nu ezite sa le faca publice . Cu o saptamana inaintea nuntii femeile incep sa prepare tot felul de bunatati pentru nunta: baklava, mahkrood, si alte dulciuri iar cu o zi doua inainte se fac preparatele pentru nunta. Mancarea traditionala este kus-kus cu carne de miel si o varietate de salate, servita pe platouri imense. Inaintea nuntii, barbatii sacrifica multi berbecuti pentru a asigura carnea necesara.

Nuntile se tin de obicei miercurea si joia.

Miercurea, mireasa da o petrecere impreuna cu rudeniile si prietenele acesteia. Pentru a se pregati de petrecere mireasa se scoala dimineata devreme si incepe pregatirile. Coafatul si machiatul ii ia o buna bucata de timp. In aceasta zi mirele nu are voie sa o intalneasca pe mireasa, zi pe care mirele o aloca odihnei. Pe la ora unu incepe petrecerea miresei doar cu familia si prietenii.

Marea petrecere incepe a doua zi.

Este ziua in care mireasa paraseste casa parintilor si merge la casa mirelui. Insotita de un alai zgomotos imbarcat in masini luxoase impodobite cu panglici si flori, intr-un sunet asurzitor de claxoane mireasa urmeaza sa-si ocupe noul camin.

Pe unele masini sunt etalate anumite obiecte din “shurah” ca toata lume sa vada cat de pretuita este mireasa, de catre familie si mire. Mirele face primirea miresei acasa. Apoi mireasa este condusa in sala unde va avea loc petrecerea si poftita sa ia loc pe un fotoliu, alaturi de mire. In cadrul petrecerii cei doi au loc aparte, in fata invitatilor avand privilegiile unui cuplu de imparat si imparateasa. In tot cest timp mireasa poarta o rochie de mireasa bogata, multe podoabe si bijuterii, un machiaj incarcat, iar picioarele si mainile tatuate in nuante de henna.

Pe parcursul petrecerii mireasa nu prea are timp de relaxare pentru ca ea trebuie sa-si schimbe tinuta aproape la fiecare jumatate de ora, asta pentru a arata invitatilor hainele pe care aceasta le are. Nunta se desfasoara in cantece si dansuri iar masa este plina de bunatati. Atunci cand petrecerea este in toi, mirele si mireasa parasesc petrecerea, luindu-si ramas bun de la invitati. Prima noapte o vor petrece la un hotel si va fi prima lor noapte ca sot si sotie.

Nuntile in Algeria pot sa dureze chiar si patru zile

Visul de a deveni mireasa, la tinerele algerine incepe din copilarie. Conceptul de casatorie si ritualul casatoriei este inoculat copiilor atat de catre familie cat si de catre societate o realitate valabila cam in toate culturile. Peste tot in lume, copii sunt tentati sa imite viata de familie a parintilor facandu-si din carton casuta lor, ori amenajandu-si un camin in curte sau intr-un colt al camerei.

Algeria este o tara preponderent musulmana si la fel ca in toate tarile musulmane si aici religia impune un profund respect. Societatea se bazeaza pe religie si pe obiceiuri ce au acceptul religiei. Lucrul cel mai important pentru musulmani este acela de a fi demni in fata lui Dumnezeu. Casatoria este mai degraba un semn de maturitate decat o proba a abilitatilor sexuale si asta pentru ca ea nu poate exista fara responsabilitate si autocontrol.

Coranul, cartea sfanta a Islamului

arata clar ca mariajul este un act ce se desfasoara intre un barbat si o femeie, care se bazeaza pe dragoste si intelegere. In comformitate cu cele scrise in Coran, femeia nu poate fi obligata sa se casatoreasca fara consimtamantul acesteia, chiar daca parintii au un cuvant greu de spus in ceea ce priveste viitorul sot. Desigur, tinerele au mereu un ideal despre viitorul mire si au o viziune proprie asupra viitorului, insa parintii sunt mai pragmatici si mai aproape de realitate. In topul calitatilor pe care tebuie sa le aiba o viitoare mireasa figureaza: respectabilitatea, cinstea, corectitudinea, buna educatie si provenienta dintr-o familie buna.

De cele mai multe ori atunci cand un baiat intentioneaza sa ceara in casatorie o fata, mai intai isi anunta mama spunandu-i ca iubeste o fata. Mama se va interesa in scurt timp de familia fetei intrebandu-i pe vecinii aceteia. Daca parintii baiatului sunt multumiti de familia fetei, acestia le va fae o vizita in cadrul careia vor cere mana fetei pentru baiatul lor. Acceptul va veni numai dupa incuviintarea fetei. Daca aceasta isi va da consimtamantul, parintii ei si-l vor da la randul lor. Tot cu aceasta ocazie parintii vor fixa data la care cei doi vor merge la moschee, data ce marcheaza inceputul logodnei. In cadrul ceremoniei de la moschee inamul le va explica celor doi, calea ce trebuie sa o urmeze pentru a respecta codul si morala Islamului.

Perioda logodnei este una aglomerata, cu multe pregatiri.

In cazul fetei pregatirea nuntii incepe cu mult inainte, atunci cand mama fetei incepe sa vorbeasca cu aceasta despre casatorie, si despre datoriile fata de sot si familie, pe care urmeaza sa le indeplineasca. In aceasta perioada, mireasa este ocupata cu cumparaturile. Insotita de parinti aceasta cumpara hainele de mireasa, aur, obiecte de bucatarie, lana pentru confectionarea saltelei pentru mire si multe alte lucruri de care mireasa va avea nevoie in noul camin. Toate acestea, in araba se cheama “shurah”. Tot mireasa se ocupa de lista persoanelor ce urmeaza sa prepare bucatele si de lista de invitati. In toata aceasta peioada, inafara de achizitionarea costumului de mire, mirele nu prea are multe sarcini. Mirele mai cumpara cadouri pentru mireasa si mama ei in semn de respect pentru mireasa si familia acesteia.
Pentru arabi, casatoria este un lucru foarte serios iar drepturile si responsabilitatile celor doi soti sunt clar definite acestia drepturi egale. Sotului i se cere sa se ingrijeasca de suportul financiar si de protectia caminului, dar fara sa aiba un comportament dictatorial. Sotiei i se cere sa se ocupe de aducatia copiilor si sa aiba grija de bunul mers al copiilor in casa.

Islamul subliniaza importanta reciprocitatii in familie pentru ca aceasta da un caracter de stabilitate familiei. Inainte de casatorie tinerii trebuie sa se cunoasca, sa faca schimb de idei si sa cumpere impreuna bunuri pentru noul camin.
Cheltuielile mari de nunta constituie un prilej de mandrie pentru cele doua familii si acestea nu ezite sa le faca publice . Cu o saptamana inaintea nuntii femeile incep sa prepare tot felul de bunatati pentru nunta: baklava, mahkrood, si alte dulciuri iar cu o zi doua inainte se fac preparatele pentru nunta. Mancarea traditionala este kus-kus cu carne de miel si o varietate de salate, servita pe platouri imense. Inaintea nuntii, barbatii sacrifica multi berbecuti pentru a asigura carnea necesara.

Nutile se tin de obicei miercurea si joia. Miercurea, mireasa da o petrecere impreuna cu rudeniile si prietenele acesteia. Pentru a se pregati de petrecere mireasa se scoala dimineata devreme si incepe pregatirile. Coafatul si machiatul ii ia o buna bucata de timp. In aceasta zi mirele nu are voie sa o intalneasca pe mireasa, zi pe care mirele o aloca odihnei. Pe la ora unu incepe petrecerea miresei doar cu familia si prietenii.

Marea petrecere incepe a doua zi. Este ziua in care mireasa paraseste casa parintilor si merge la casa mirelui. Insotita de un alai zgomotos imbarcat in masini luxoase impodobite cu panglici si flori, intr-un sunet asurzitor de claxoane mireasa urmeaza sa-si ocupe noul camin. Pe unele masini sunt etalate anumite obiecte din “shurah” ca toata lume sa vada cat de pretuita este mireasa, de catre familie si mire. Mirele face primirea miresei acasa. Apoi mireasa este condusa in sala unde va avea loc petrecerea si poftita sa ia loc pe un fotoliu, alaturi de mire. In cadrul petrecerii cei doi au loc aparte, in fata invitatilor avand privilegiile unui cuplu de imparat si imparateasa. In tot cest timp mireasa poarta o rochie de mireasa bogata, multe podoabe si bijuterii, un machiaj incarcat, iar picioarele si mainile tatuate in nuante de henna. Pe parcursul petrecerii mireasa nu prea are timp de relaxare pentru ca ea trebuie sa-si schimbe tinuta aproape la fiecare jumatate de ora, asta pentru a arata invitatilor hainele pe care aceasta le are. Nunta se desfasoara in cantece si dansuri iar masa este plina de bunatati. Atunci cand petrecerea este in toi, mirele si mireasa parasesc petrecerea, luindu-si ramas bun de la invitati. Prima noapte o vor petrece la un hotel si va fi prima lor noapte ca sot si sotie. mai mult despre^[1]