De la Portal semantic Pagini Favorite

Casatoria in Egipt(VI)

Posted by Dana Florea on Saturday, July 31, 2010 Under: lifestyle
Momentele nuntii

Ceremonia incepe cu o parada a masinilor celor doua familii, decorate cu buchete de flori si panglici. Acestea vor circula impreuna intr-un continuu zgomot de claxoane pana la locul nuntii (aceleasi claxoane vor insoti dupa nunta masina insurateilor pana la casa acestora, anuntand “statutul de sot-sotie al celor doi”).

Cand mirele si mireasa ajung la locul unde se va tine petrecerea sunt intampinati de Zaffa. Zaffa este o trupa de dansatori si tobosari-cantareti traditionali care inconjoara mirii cantand cantece vesele. La nuntile egiptene, nuntasii ajung inaintea mirilor asteptandu-i pe acestia si intampinandu-i impreuna cu Zaffa.
In afara clasicilor tobosari o Zaffa poate avea in alcatuire diversi performeri: dansatoare orientale,( in special pentru Shamadan),dansatori Saidi, dansatori Tanoura, jongleuri cu sabii de foc, etc. Mirele si mireasa sunt invitati sa danseze impreuna in mijlocul formatiei iar ceremonia dureaza intre 15 minute si o ora. Scopul principal al mirilor este insa acela de a ajunge in sala.

Cand in sfarsit cei doi ajung la destinatie, se aseaza in Kosha. Traditional, Kosha era formata din doua fotolii ornamentale cu spatar inalt, inconjurate de coroane de flori, unde cei doi troneaza asemeni regelui si reginei. Langa fotolii se afla o masuta fantezie pe care se sprijnina bauturile celor doi. Kosha este destinata exclusiv mirilor, parintii acestora avand mese rezervate in sala, aproape de podiumul copiilor.

Dupa momentul asezarii in kosha oaspetii sunt serviti cu un sirop de trandafiri, precedat de o adevarat ceremonie a ospatarilor. Mirele si mireasa isi vor schimba verighetele de pe mana dreapta pe mana stanga, o reminescenta a practicii crestine urmata de toti egiptenii musulmani sau crestini.

Dansul este deschis de miri , carora li se vor alatura ulterior restul nuntasilor.
De obicei audienta este delectata de o dansatoare orientala, un cantaret sau un program de artisti, completat de DJ. Nuntasii vor dansa alaturi de noul cuplu iar mirele este din cand in cand ridicat in brate si aruncat in aer de prietenii sai.

Un alt episod este taierea tortului miresei, practica importata din Occident. Tortul miresei, este folosit “ca moment” al nuntii el fiind taiat in prezenta nuntasilor, in cadrul unei ceremonii plina de fast, dar oferit ulterior numai familiei. Tortul miresei apare intr-un colt special amenajat si are pentru pentru nuntasi doar un rol decorativ. Se spune mereu ca sub ghirlandele de flori si filigran din zahar s-ar ascunde un gust fad si ca a nu gusta din tortul miresei nu este o pierdere, mai ales atunci cand bufetul geme de variate prajituri . Cu toate acestea, modul de prezentare al tortului miresei este deosebit de apetisant.

Aruncarea buchetului este un alt episod “de import” cu foarte mult succes intre tinerele domnisoare care, urmare a educatiei traditionale, sunt in marea lor majoritate foarte dornice sa se casatoreasca.

In timpul nuntii se servesc doar bauturi racoritoare (foarte rar si cu titlu de exceptie bauturi alcoolice) iar momentul final al acestei ceremonii il constituie deschiderea bufetului/ servirea mesei (in restaurantele a la carte), care are loc in jurul orei 12.00-01.00 a.m . Bufetul consta intr-o varietate de salate, fripturi, tocane si dulciuri. Felurile prefereate sunt chiftelele (kofta), kebab-ul, puiul pe gratar, pestele si orezul cu sofran desi lista poate tinde la infinit intrucat mancarea este unul din principalii factori care reflecta bogatia familiei mirilor.
Dupa ce oaspetii iau masa in sala (iar mirii intr-un separeu ), intr-o atmosfera linistita, nunta ia sfarsit (desi la anumite nunti ar mai putea exista o continuare a dansului). Apoi miri sunt felicitati de nuntasi care parasesc sala iar ei sunt condusi de prieteni “cu surle si trambite” catre noul camin.

Nuntile moderne urbane sunt afectate de obiceiuri importate in timp ce nuntile la tara au ramas traditionale.
La tara, dupa Zaffa, nunta are loc pe un teren viran intr-un cort arabesc (Sewan) decorat cu panze in modele specifice. Distractia este asigurata de dansatoare orientale, ori/si cantaret. Adseea femeile si barbatii sunt segregate in cadrul festivitatilor, mireasa acoperindu-si si ea fata cu valul. Bauturile si mancarea sunt servite direct nuntasilor, pe platouri uriase. Cel mai cunoscut si servit fel de mancare este Fattah –carne de miel cu orez si bucati crocante de paine inmuiate in tocana. In satele din Sudul Egiptului se mai pastreaza obiceiul lansarii focurilor de arma, in timpul nuntii, iar nuntasii nu se sfiesc uneori sa consume renumita bere locala Stella.
Mirii parasesc nunta mai devreme dar oaspetii continua festivtatile. Cuplul isi petrece impreuna prima noapte la hotel ori in noul lor camin. In unele zone rurale se mai pastreaza traditia aratarii cearsafului ca dovada a puritatii miresei.

Indiferent de natura lor (rurala/urbana) nuntile egiptene reflecta imaginea a doua familii si reprezinta nu doar anuntarea unui mariaj intre doi tineri ci o declaratie a pozitiei economice a familiilor lor.

Asa cum plastic se exprima un tanar egiptean, “a lega nodul” nu este deloc usor in Egipt in conditiile economice actuale. Barbatii au foarte multe responsabilitati legate de pregatirea casatoriei si datorita imposibilitatii de a indeplini conditiile cerute de familia miresei, multi raman celibatari desi si doresc foarte mult intemeierea unei familii. citeste mai mult^[1]

Casatoria in Egipt (V)

Posted by Dana Florea on Friday, July 30, 2010 Under: lifestyle
Nunta

Locatia

Pentru cei bogati nunta se desfasoara in restaurante luxoase din cadrul unor resort-uri sau hoteluri. De asemenea, exista sali de nunta special construite pentru organizarea unor festivitati de gen. Datorita numarului mare de nunti, aceste sali sunt pline in fiecare seara iar blocarea localului se face cu mult timp in avans.
Atat salile de nunta cat si restaurantele hotelurilor sunt structurate in asa fel incat sa poata gazdui ceremoniile nuntilor. Salile special construite pentru nunti au un etaj superior cu incaperi pentru familia mirilor si pentru miri, unde acestia se pot pregati inainte de nunta si se pot odihni in timpul nuntii. De asemenea, majoritatea sunt prevazute cu un hol generos si scari ample de pe care sa coboare mirii pentru a fi intampinati de Zaffa si a dansa jos alaturi de formatie. Acelasi hol-anticamera, va fi ulterior amenajat pentru a gazdui diversele feluri de mancare ce alcatuiesc bufetul.

Sala propriu-zisa este formata din Kosha, un ring de dans (adesea rotativ) si mesele nuntasilor. Kosha este o zona special amenajata pe un podium, in fata oaspetilor inlocuind cu succes “prezidiul” (masa mirilor) din nuntile romanesti.
Salile de nunti ofera servicii complete ocupandu-se de tot: muzica, mancare, decoruri (flori, baloane, luminite, etc), in functie de preferintele mirilor si de propriile dotari degrevand astfel pe tinerii insuratei de majoritatea grijilor organizatorice.

Nunta este cel mai bun prilej de etalare a pozitiei sociale si a situatiei materiale, motiv pentru care familiile cu “pretentii” vor face eforturi financiare uriase (adesea peste posibilitatile lor reale) pentru a impresiona participantii. Spre deosebire de nuntile din Romania unde nuntasii sprijina mirii cu daruri consistente care sa compenseze cheltuielile de organizare ale evenimentului, la nuntile egiptene nu exista obligativitatea oferirii vreunui dar desi eticheta cere oferirea unui mic cadou. Din acest motiv, organizarea unei nunti de un anumit standard implica un buget minim de cca 10.000 $. Acesta este si motivul pentru care din ce in ce mai multe cupluri de conditie buna si foarte buna prefera cheltuirea banilor intr-un scop mult mai practic (de ex: o vacanta/luna de miere in strainatate, intr-o locatie exotica/romantica).

Daca bogatii aleg restaurantele de lux drept locatie, saracii petrec in aer liber pe o strada mai lata din cartierul in care au crescut. La tara nuntile au loc in corturi mari, amenajate pe un teren deschis/viran. citeste mai mult^[2]

Casatoria in Egipt (IV)

Posted by Dana Florea on Tuesday, July 27, 2010 Under: lifestyle
Nunta

Vestimentatia

Traditional, costumele mirilor erau din in bogat ornamentat cu aur si argint pentru ca astazi ele sa fie identice cu cele consacrate in moda Occidentala: rochie alba de mireasa si costum/frac pentru domni.

Miresele egiptene isi aleg rochiile in functie de preferintele lor, linia vestimentatiei fiind puternic influentata de convingerile religioase, flexibilitatea sotilor, gusturi, putere financiara, etc
Cele mai renumite case de moda europene au o puternica reprezentare in luxoasele Mall-uri egiptene iar oferta este extrem de variata. Nu lipsesc nici numeroasele magazine cu rochii de inchiriat, o varianta la indemana tuturor mireselor care nu vor ezita sa apeleze la ea chiar si atunci cand isi sarbatoresc mariajul printr-o simpla vizita la un fotograf si o petrecere acasa, in familie.
Miresele egiptene aleg fie o tinuta europeana formata din rochie decoltata, accesorii, manusi si voal fie o rochie mai “cuminte” care sa acopere bine trupul, cu maneci lungi, guler pe gat si voalul purtat deasupra unor esarfe infasurate artistic in jurul capului.Convingerile religioase nu par insa a afecta frumusetea si fastul vestimentatiei, rochiile ample cu crinoline fiind batute in paiete si cristale stralucitoare iar esarfele si voalul urmand aceeasi tendinta.

Nici participantele la asemenea ocazii nu fac economie la gablonzuri si ornamente in tinutele lor de nunta. Daca tendinta europeana a rochiilor de ocazie este aceea de subtila combinare a fastului cu simplitatea iar accentul se pune pe materiale, linia croielii, si stil, in Orient accentul se muta pe accesorii si stralucirea ornamentelor (paiete, pietre pretioase si cristale naturale/artificiale, cusute direct pe rochie) pe multitudinea faldurilor si a culorilor. Tendinta pare de altfel justificata, intrucat purtatoarele nu pot miza pe croieli indraznete si au nevoie de alte solutii pentru a “straluci”.

Atunci cand vorbim de vestimentatia miresei nu putem uita de machiajul oriental care este un MUST . O mireasa fara machiaj ar putea fi asociata unei femei desculte imbracata in haina de blana.
Machiajul oriental este adesea o uniforma a femeii arabe care participa la anumite evenimente dar are si el capcanele sale in special pentru femeia europeana care doreste sa-l includa in tinuta de seara. (Despre machiaj se stie ca este o adevarata arta dar saloanele de cosmetica egiptene nu exceleaza in make-up artisti ci mai curand in “executante” care doar stiu sa machieze. Clientele solicita un machiaj oriental in baza unor cataloage care li se pun la dispozitie. Acestea prezinta fotografii ale unor frumuseti rapitoare orientale carora li s-a aplicat un anumit tip de machiaj. Adesea clientei unui salon de cosmetica i se solicita alegerea unui model pe principiul ca “machiajul oriental se potriveste oricui”. Asemenea afirmatie este doar partial adevarata in sensul ca machiajul oriental in culori puternice s-ar putea potrivi unui ten inchis la culoare indiferent de restul trasaturilor dar rezultatele nu sunt intotdeauna pe masura asteptarilor. Surprizele sunt chiar mai mari in cazul unui chip palid cu trasaturi europene care cu un machiaj oriental nepotrivit risca sa arate asemeni unui personaj din “Familia Adams”. (Sfat: Egiptul are proprii sai profesionisti in domeniul make-up; ei nu-ti vor pune niciodata in brate un catalog de modele din care sa alegi ci iti vor studia trasaturile fetei si vor aplica machiajul potrivit).
Machiajul miresei are preturi speciale din cauza complexitatii sale, adevaratii make-up artisti reusind transformari uluitoare. Se pune accent pe ochi, folosindu-se nuante de gri si maro, chiar culori electrice (preponderent albastru), gene false, mult rimel si glitter colorant. Nici sprancenele nu sunt neglijate, buzele, pometii, nasul, etc. Rezultatul final este un chip perfect, identic cu cel al unei papusi de portelan. citeste mai mult^[3]

Casatoria in Egipt(III)

Posted by Dana Florea on Sunday, July 25, 2010 Under: lifestyle
Cununia

Cununia propriu-zisa poate avea loc in alta zi decat nunta, uneori la diferenta mare de aceasta. Contractul de casatorie se semneaza la moschee de catre mire si familia miresei, cu membri ai ambelor familii prezenti ca martori. Traditional mireasa se afla intr-o camera separata unde i se va aduce contractul spre semnare insa astazi mireasa este si ea prezenta la ceremonie in aceeasi sala cu mirele si cele doua familii. Ceremonia in sine urmeaza practica musulmana incluzand citirea unor pasaje din Qu’ran si Kitbah.

Un contract de mariaj sandard include:
Moqaddam Sadak: suma oferita sotiei inaintea cununiei (considerata drept dota);
Moakhar Sadak: suma ce trebuie platita sotiei in caz de divort sau deces al sotului;
‘Esma: dreptul de a divorta;
Qayma: lista cu mobilierul si bijuteriile care vor ramane sotiei in caz de divort si in cazul decesului sotului;
Nafaqa: pensia alimentara pt copii.

Casatoria crestina difera de cea musulmana. Mirele trebuie sa ofere o locuinta insa nu este obligat la dota. Deasemenea, mobilarea casei intra in responsabilitatea ambelor familii, existand chiar o traditie (destul de flexibila astazi) care detaliaza obiectele de mobilier pe care le cumpara fiecare.

In timp ce casatoria crestina este un eveniment care implica o ceremonie religioasa la biserica, oficiata de preot, casatoria musulmana are loc intr-o locatie mai putin ceremonioasa, atasata moscheii, si este oficiata de un notar (Mazoun).

Casatoriile nu se oficiaza in timpul perioadelor de post (posturile de peste an-pt crestini si perioada Ramadan-ului, pt musulmani).

Institutia Nasilor se pastreaza numai in cazul nuntilor crestine dar are conotatii diferite de cele romanesti, in sensul ca nasii sunt nasii de botez ai mirilor.Spre deosebire de nasii de cununie de la noi care au datoria de a veghea asupra cuplului, nasii de botez au datoria de calauzitor spiritual de la nastere pana in momentul casatoriei copilului botezat Din acest motiv, traditia cerea prezenta la cununie a doua randuri de nasi (nasii de botez ai mirelui si cei ai miresei) obicei pastrat pana astazi doar in anumite zone ale Egiptului de Sus (renumit pentru traditionalism).

In timp ce casatoria crestina exclude divortul, cea musulmana il reglementeaza. In caz de divort sotia primeste Moakhar Sadak, Nafaqa, Muta’a, mobila si bijuteriile conform contractului. Intr-un cuplu musulman sunt permise doar trei divorturi iar cei doi nu se pot intoarce unul la celalat decat dupa ce femeia se va fi casatorit si divortat de un alt barbat.

Henna party

Henna este o vopsea naturala provenita din planta lawsonia inermia ce creste in Nordul Africii, India si in alte zone ale Orientului Mijlociu. Frunzele plantei sunt uscate si macinate pana la obtinerea unei pudre de un rosu-maroniu, cu ajutorul careia se coloreaza parul, pielea si unghiile.

Mehndi sunt modele complicate realizate cu henna si folosite in decorarea mainilor si picioarelor miresei. Crearea acestor Mehndi se realiza dupa ritualuri ce adunau femeile (rudele de sex feminin dintr-o familie, prietenele) care se cunosteau mai bine si interactionau mai mult in timpul crearii modelelor henna (un gen de sezatoare).
In mod traditional mireasa nu avea voie sa faca munci casnice pana la disparitia modelelor henna de pe maini (cca 2sapt). Se credea ca aceste modele pot schimba in bine destinul purtatoarei, prin simpla trasare pe mana a altor linii decat cele preexistente. Henna este un simbol al norocului in tari ca Turcia, Irak, Arabia Saudita.
Astazi miresele moderne au inlocuit mehndi cu desene elegante executate de manichiuriste prin aplicarea unor straturi de culoare alb-argintie, glitter, cristale, pe degetele mainii drepte o data cu realizarea unui model floral romantic in care unghiile false reprezinta baza manichiurii. Aceste desene au un rol pur decorativ pentru a pune in valoare mana cu care mireasa isi va da acordul in cadrul ceremoniei.

De la Mehndi a pornit si traditia petrecerii Henna , care are loc cu o seara inaintea nuntii propriu-zise. Femeile se aduna in casa miresei unde petrec cu muzica si dans, cu sau fara realizarea modelelor henna. Acelasi lucru are loc in casa mirelui unde acesta va da o petrecere la care sunt invitati cunoscutii, rudele si prietenii de sex masculin. mai multe detalii^[4]

Casatoria in Egipt(II)

Posted by Dana Florea on Friday, July 23, 2010 Under: lifestyle
Petitul & Logodna

Populatia Egiptului fiind majoritar musulmana, traditia casatoriei este mult influentata de practicile islamice, desi Egiptul este mai putin traditionalist decat majoritatea tarilor musulmane. Traditia musulmana interzice intalnirile si orice fel de interactiuni intre tinerii de sex opus inainte de casatorie. Cu toate acestea exista numeroase ocazii sociale unde barbatii si femeile egiptene au ocazia sa se cunoasca: la scoala/universitate, la locul de munca, la nunti si alte evenimente sociale unde participa ambele sexe. In asemenea imprejurari este posibili ca doi tineri sa se indragosteasca si sa doreasca casatoria. Dupa ce tanarul obtine acordul fetei, el va cere aprobarea familiei acesteia in cadrul unei vizite oficiale in care viitorul mire vine insotit de parintii sai. In mod traditional aceste mariaje sunt privite cu foarte multa reticenta de catre familii insa acestea isi vor da in final binecuvantarea daca vad ca tinerii sunt foarte hotarati sa-si uneasca destinele si daca amandoi au aceeasi educatie si statut social.
In afara unirilor din dragoste, majoritatea casatoriilor egiptene sunt aranjate intre familiile tinerilor, fara acordul acestora, un obicei aflat in schimbare astazi, desi nici in trecut nu punea probleme deoarece copiii erau casatoriti inca din perioada adolescentei inainte de a incepe sa cunoasca si alti tineri/tinere. Ideea impamantenita era aceea ca dragostea vine mai tarziu, dupa intemeierea familiei. In cautarea unei perechi potrivite familiile solicita ajutorul rudelor si cunostintelor.

Mariajul in Egipt e o legatura ce uneste nu doar doi tineri ci doua familii mari de aceea este atat de important consensul intre ele mai ales in zonele rurale unde tinerii insuratei traiesc in apropiere.

Daca uniunea este agreata de parinti, tinerilor li se permite sa se intalneasca si sa socializeze. In situatia in care se plac, urmeaza cateva alte intalniri intre familii si se organizeaza petrecerea de logodna.

In sudul Egiptului, baietii si fetele nu cresc impreuna motiv pentru care se apeleaza la serviciile unei femei batrane numita El-khatba care joaca rolul petitoarei din sat. In cazul in care nu se recurge la petitoare, cel mai probabil tanarul se va casatori cu o femeie din propria familie, mariajele intre veri fiind frecvente in aceasta parte a tarii. Desi in Egipt este ilegala casatorirea fetelor care nu au implinit varsta de 15 ani, nu este iesita din comun logodna copiilor de 9 ani, in special in Egiptul de Sus.

Dupa ce familia fetei isi va da acordul cu privire la mire, parintii celor doi incep discutiile si aranjamentele financiare. Tanarul trebuie sa ofere o suma de bani numita Mahr –folosita de familia fetei pentru mobilarea apartamentului unde vor trai insurateii, apartament aflat in responsabilitatea mirelui. In trecut, mirele trebuia sa cumpere casa insa datorita pretului crescut al acestora, astazi inchirierea reprezinta o alternativa acceptata.Mirele trebuie sa plateasca miresei si un fel de dota (suma fixa mult mai mica decat Mahr), dar in cazul in care e vorba despre o casatorie intre rude aceasta dota nu mai este necesara. In afara dotei, mirele trebuie sa aduca viitoarei sotii bijuterii (Shabka) pe care i le va oferi cu ocazia logodnei.
Logodna este sarbatorita fie in cerc restrans fie mai larg (la restaurant) logodnica purtand o rochie de seara bogata (asemanatoare celei de mireasa dar de alta culoare).Rochia, inchiriata sau cumparata, are o crinolina, e batuta in strasuri, paiete, etc iar paleta coloristica este infinita desi culorile clasice sunt roz si bleu.Tot cu ocazia logodnei, viitoarea mireasa va primi si o verigheta pe care o va purta pe mana dreapta.

Fotografiile artistice/de studio sunt un MUST care acompaniaza evenimentul logodnei. Adesea logodnicii imbracati in costume de sarbatoare sunt vazuti in sesiuni foto/video in locuri cu prestanta de “landmark”: pe poduri faimoase, in fata unor palate, in gradini sau parcuri, etc. mai mult^[5]

Casatoria in Egipt (I)

Posted by Dana Florea on Wednesday, July 21, 2010 Under: lifestyle
Istorie

Egiptenii antici au fost prima civilizatie care a privit casatoria drept o relatie legala. Legile antice recunosteau institutia casatoriei, reglementand drepturile si obligatiile sotilor.
De-a lungul timpului s-au descoperit multe contracte de casatorie datand din perioada faraonica, ele fiind inregistrate si atestate de trei oficiali. Legile antice confereau ambilor soti dreptul la divort si asigurau sotiilor un respect deosebit.

Inaintea casatoriei in Egiptul antic existau foarte multe ocazii in care tinerele si tinerii se puteau intalni: in temple, in cadrul unor sarbatori/festivitati, etc. De asemenea, exista obiceiul ca tinerele fete sa intampine oaspetii veniti in vizita la parintii lor. Si atunci, ca si acum, exista o perioada de logodna pentru ca viitorii miri sa se poata cunoaste mai bine. Viitorul sot si parintii sai mergeau la casa viitoarei mirese pentru a discuta cu capul familiei si a negocia plata unei dote si procurarea unui cadou pretios pentru mireasa (pietre pretioase sau aur). In ziua nuntii avea loc un banchet unde invitatii cantau, dansau si se ospatau din bucate. Apoi, cuplul proaspat casatorit era condus acasa si pe drum nuntasii aruncau cu grau verde ca simbol al fertilitatii.

Desi alterate de timp, multe din aceste traditii s-au pastrat pana astazi. Casatoria este pentru egipteni cel mai important eveniment al vietii si un model de protejare a credintelor religioase bazate pe sacralitatea familiei. Procedura crestina sau islamica este ca astazi cununia sa aiba loc la biserica ori la moschee. Petrecerea insa, pastreaza multe din traditiile nuntii antice cu muzica, dans, mancare si foarte multi invitati (numarul lor fiind un indicator al bunastarii familiilor mirilor). mai mult^[6]